Ani de liceu (Stela Enache & Florin Bogardo)
"Scumpii ani de liceu ti-i vei aminti mereu"
-pentru ca tot sunt "The blogger"
A inceput pe 17 septembrie 2007, cand eram niste copii care (marea majoritate) habar nu aveau in ce sala trebuie sa mearga, habar nu aveau pe cine urma sa aiba ca diriginta, habar nu aveau ce cauta acolo. Era soare si agitatie in curtea CNB George Cosbuc cand am auzit ca la ora 12 trebuie sa fim sala 14, si, curiosi, am asteptat cu nerabdare sa ne cunoastem. Petrut a venit pe la fiecare la banca si s-a prezentat cu cate un nume diferit, Mishu avea o sticla de Pepsi de 2L in care era mai mult Alexandrion si a plecat pe 7 carari, Andreea Dorobantu a stat mai tot timpul cu telefonul in mana, eu si Laura il cunosteam pe Radu din weekend-ul ce tocmai trecuse, din sk8 si asa am intrat in vorba si cu Valentina, care fusese cu Radu in clasa in scoala generala. Nu remarcasem pe nimeni altcineva. Laura imi spusese ca Daniela seamana cu o fosta colega a noastra. Cam atat tin minte din ziua aceea, plus faptul ca am luat manualele.
Apoi am inceput sa ne descoperim unii pe altii, s-au creat repede grupuri, mai ales intre cei care invatasera acolo si in generala, dar si intre ceilalti. Eram boboci, si inca unii foarte timizi, pentru ca nu ieseam din clasa :)) Ajunsesera cei mai mari sa dea mesaje pe hi5 si pe mess in care ne rugau sa iesim ca sa ne vada si usor, usor, am inceput sa ne integram in atmosfera liceului. Evident ca la mate am dat de greu, imi aduc aminte ca la testul predictiv dintr-a 9a am luat 4.25, eu care avusesem numai 10 in generala, lucru care m-a alarmat, dar am zis "eh, ce conteaza, ma relaxez si eu anul asta"... si cam asta a fost atitudinea mea din liceu: RELAXATA :)) am pornit prost si era cat pe ce sa si finalizez prost, dar m-am trezit la timp. In primul semestru dintr-a 9a m-a speriat foarte rau fizica. Aveam senzatia ca nu o sa iau niciodata "Sfantul 5" ca sa trec, mi se parea ceva mult peste puterile mele, dar cu putin efort (de care ma dezobisnuisem) am rezolvat situatia; ba chiar a inceput sa-mi placa foarte mult fizica, drept dovada, peste putin timp dau bacul la fizica si chiar si admiterea. Informatica a fost si mai problematica, e poate singura materie pe care nu am inteles-o niciodata si care nu mi-a placut absolut deloc. Am realizat ca sunt cam paralela cu tehnologia asta. Nu aveam insa nicio problema cu materiile umaniste. Mi-au placut si m-am descurcat.
Intr-o vacanta dintr-a 9a (corectati-ma daca gresesc) cred ca a fost prima excursie cu clasa, in care ai mei nu m-au lasat sa merg, din pacate. Asta cred ca a fost un factor care i-a unit pe mai multi. Intr-a 9a am fost doar intr-o excursie - cu Mogos, la Moeciu :)) si Carmina a cantat muuuuuuuuult, baietii de la R2 au rupt o usa si s-au imbatat rau de tot. Am poze din excursia aia... mai ales de la Rasnov si din Brasov.
Intr-a 10a deja eram obisnuiti unii cu altii, insa ne-am apropiat foarte mult, desi niciodata nu am fost un grup unit. Dar am inceput sa participam la targurile din liceu, diferite activitati ecologice si nu numai, am avut Karneval, ne strangeam mai multi si mergeam in pirati dupa sau in ore, Mishu a organizat plecarea de 1 mai in Vama... au fost multe activitati.
In clasa a 11a cred ca mai toti ne-am propus sa ne apucam de invatat si mai nimeni n-a reusit la vremea respectiva. Ne-am chinuit (impropriu spus, eu nu m-am chinuit, pur si simplu n-am stiut nimic si nici nu m-am straduit) cu analiza matematica, am glumit cu profa Revei, am mancat maioneza cu paine pe sub banca... sau asta a fost intr-a 10a :-? nu mai tin minte :)) au fost prea multe... s-au intamplat toate atat de repede, parca ieri ar fi fost prima zi de liceu si visam cu ochii deschisi sa am o viata ca acum.
"Ani de liceu cu prietenii pe viata"
Sunt convinsa ca voi ramane prietena mult timp de-acum inainte cu cel putin cativa dintre prietenii pe care mi i-am facut in liceu. Nu am fost eu cea mai sociabila persoana, nu mi-a placut sa ma bag in unele grupuri cu care nu rezonam, insa prieteni mi-am facut si inca unii foarte buni. Sper ca noi, cei care vom da la medicina sa ramanem prieteni si sa ne intelegem bine mereu.
Sunt foarte multe lucruri de spus, de povestit despre liceu, nu imi pot aminti totul acum, asa ca orice intamplare amuzanta sau impresionanta de care va amintiti (colegii), scrieti-o intr-un comment :)
Imi pare rau ca se termina aceasta poveste, imi vine sa plang de fiecare data cand ma gandesc la faptul ca au trecut 4 ani atat de repede alaturi de voi, ca s-au intamplat atatea incat nici nu am realizat cand a zburat timpul, ca poate nu am valorificat destul timpul petrecut impreuna, ca am fi putut trai acesti ani la o intensitate mult mai mare. Dar asa a fost sa fie, si a fost frumos pana la urma. Nu am fost uniti, nu cred ca ni s-ar fi potrivit. Toti avem personalitati foarte puternice si nu se poate forma un grup numai din astfel de persoane. Poate ca a fost mai bine asa, uneori e bine sa fii individualist.
Cat despre viitor... Va doresc tot binele din lume, sa aveti mult noroc in viata, sa obtineti tot ceea ce veti vrea, sa aveti inspiratia sa va construiti destine care sa va implineasca, sa nu uitati niciodata cine sunteti si de unde ati plecat, sa fiti mereu zambitori si optimisti, sa aveti curajul sa infruntati tot ceea ce va asteapta si sa puteti sa depasiti obstacolele pentru a fi fericiti, sa va amintiti intotdeauna de momentele minunate pe care le-ati trait si sa valorificati ceea ce e mai important pentru voi in cea mai buna maniera. Sa ne revedem la fel de frumosi si de entuziasmati ca si acum, si peste 5, si peste 10 ani, si peste 20 de ani si tot asa. Sa porniti in viata cu multa vointa si mult curaj, sa ajungeti unde v-ati propus deja - cel mai probabil! :)
